dorn definitie

DORN s.n. 1. Unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. Unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. [< germ. Dorn]. substantiv neutrudorn

DORN s. n. 1. unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. (< germ. Dorn) substantiv neutrudorn

dorn (instrument) s. n., pl. dórnuri substantiv neutrudorn

DORN, dornuri, s. n. (Tehn.) 1. Priboi (1). 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă. – Din germ. Dorn. substantiv neutrudorn

DORN, dornuri, s. n. (Tehn.) 1. Unealtă de oțel cu care se fac sau se lărgesc găuri în tablă, în curele etc.; priboi. La nituitul cercurilor, găurile se fac cu dornul. 2. Unealtă care funcționează ca un burghiu de file­tat și cu care se degajează o sondă blocată prin accident de o piesă rămasă înțepenită în interiorul ei. substantiv neutrudorn