DONATÍVUM s.n. (Ist.) Dar în bani acordat soldaților de împărații romani la urcarea lor pe tron. [< lat. donativum]. substantiv neutrudonativum
donativum substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | donativum | donativumul |
plural | donativumuri | donativumurile | |
genitiv-dativ | singular | donativum | donativumului |
plural | donativumuri | donativumurilor |