DONATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește o donație. [Cf. lat. donatarius, fr. donataire]. substantiv masculin și feminindonatar
DONATÁR, -Ă s. m. f. cel în favoarea căruia se face o donație. (< fr. donataire, lat. donatarius) substantiv masculin și feminindonatar
* donatár, -ă adj. și s. (lat. donatarius). Cuĭ i se dă ceva în dar. substantiv masculin și feminindonatar
donatár (bărbat care primește o donație) s. m., pl. donatári substantiv masculin și feminindonatar
donatar m. cărui s’a făcut o donațiune. substantiv masculin și feminindonatar
DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. – Din fr. donataire, lat. donatarius. substantiv masculin și feminindonatar
DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. substantiv masculin și feminindonatar
donatáră (femeie care primește o donație) s. f., g.-d. art. donatárei; pl. donatáre substantiv masculin și feminindonatară
donatar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | donatar | donatarul | donatară | donatara |
plural | donatari | donatarii | donatare | donatarele | |
genitiv-dativ | singular | donatar | donatarului | donatare | donatarei |
plural | donatari | donatarilor | donatare | donatarelor |