domniță definitie

Balașa (Domnița) f. fiica lui Const. Brâncoveanu, a cării amintire o păstrează biserica monumentală cu acest nume din București. substantiv femininbalașa

domníță f., pl. e. Vechĭ. Soție de principe. Fiĭcă de principe. substantiv feminindomniță

domníță s. f., g.-d. art. domníței; pl. domníțe substantiv feminindomniță

domniță f. od. fiica Domnitorului, principesă: plânge și suspină tânăra Domniță BOL. substantiv feminindomniță

DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. Fiică (sau soție) de domn (3); prințesă. ♦ (Poetic și fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. – Doamnă + suf. -iță. substantiv feminindomniță

DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. (În trecut) Fiică sau (mai rar) soție de domn (3); prințesă. Această domniță Ruxanda, prințule, este desigur aceea despre care am auzit. SADOVEANU, Z. C. 54. Lică Păun sta... pe o stradă cu nume de domniță romîncă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 221. Radul-vodă rămîind văduv, domnița Manda, unica sa fiică frumoasă ca o zi de mai, era singura [lui] mîngîiere. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ (În limbajul poetic) Termen cu care un bărbat se adresează femeii iubite. Domnița mea din visuri, apleacă-te spre mine. CAMIL PETRESCU, T. II 12. substantiv feminindomniță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidomniță

domniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domniță domnița
plural domnițe domnițele
genitiv-dativ singular domnițe domniței
plural domnițe domnițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z