domnesc definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedomnesc
- Vezi aici mai multe rimedomnesc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudom
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuesc
garófă (est) și -oáfă (vest) (oa dift.) f., pl. e (ngr. garófalon, garúfalon, garófyllon și karyofylli, d. vgr. karyóphyllon, care e o deformare din indianu katuka-phalam, „fruct mușcător”, planta care produce cuișoarele, supt [!] infl. luĭ karýa, nuc, și phýllon, foaĭe [V. foaĭe, trandafir]; alb. karafilĭ, turc. sîrb. bg. karanfil, it. garófano, fr. sp. girofie. V. calonfir, caranfil și cariofileŭ). Un gen de plante și florĭ mirositoare cu petale dințate care cuprinde peste 150 de speciĭ (dianthus caryophyllus). – Se numește și floare domnească. adjectivgarofă
1) domnésc, -eáscă adj., pl., eștĭ. De domn, de principe, de boĭer: curte domnească. Mere domneștĭ, un fel de mere marĭ foarte frumoase care se păstrează bine și ĭarna (V. crețesc). adjectivdomnesc
domnésc adj. m., f. domneáscă; pl. m. și f. domnéști adjectivdomnesc
domnesc a. 1. privitor la domn, princiar: case domnești; 2. de soiul cel mai bun: măr domnesc. adjectivdomnesc
DOMNÉSC, -EÁSCĂ, domnești, adj. 1. Care aparține domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparține curții domnului. ♦ Bogat, îmbelșugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domnești = varietate de mere mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roșu. Măr domnesc = soi de măr care produce asemenea mere. – Domn + suf. -esc. adjectivdomnesc
DOMNÉSC, -EÁSCĂ, domnești, adj. 1. De domn (3), care aparține sau este caracteristic unui domn, unui domnitor; care emană de la un domnitor. V. voievodal, regal. Mi-e numele Diana și sînt de neam domnesc. CAMIL PETRESCU, T. III 367. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului. CREANGĂ, A. 75. ◊ (Alegoric) Ursul pe leu schimbase Și, pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase. ALEXANDRESCU, M. 348. ◊ Mere domnești = varietate de mere mari, roșiatice. La mijlocul mesei... curcanul auriu, între mere domnești. MACEDONSKI, O. III 8. Palmă domnească v. palmă. 2. De domn (5); boieresc. Tu n-ai cunoscut niciodată Dreptul din slova domnească, Răstălmăcită și viclenească ! DEȘLIU, G. 53. Trăgeau la așezări domnești, unde toată noaptea era lumină mare, de ospăț și petrecere. CAMILAR, T. 39. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. adjectivdomnesc
!rug-domnésc (plantă) s. m., pl. rugi-domnéști adjectivrug-domnesc
!floáre-domneáscă (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-domnéști; pl. flori-domnéști adjectivfloare-domnească
domní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 să domneáscă verbdomni
domnì v. 1. a fi Domn, a guverna: a domnit 10 ani; 2. a stăpâni, a domina: palat ce domnește pe Argeș BOL. să domnească lumi rebele EM. verbdomnì
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor; a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. Fig. A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn. verbdomni
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi domn (3), a stăpîni ca domn. Spirit rătăcit este el însuși, Carol I, care de douăzeci și doi de ani, de cînd domnește în Țara Romînească, nu a gîndit decît să se îmbogățească, și pentru aceasta a dat mînă slobodă clasei stăpînitoare ca să sărăcească poporul. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. [Domnul] zicind că domnește din mila lui dumnezeu, se unea și el cu boierii de jefuia și tiraniza și robea pe bietul popor. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ Fig. (Despre fenomene, aspecte sufletești sau fizice, adesea despre noțiuni abstracte) A fi stăpînitor, a stăpîni. O mare pace domnește în mijlocul acestei lumi. BOGZA, C. O. 243. Anarhia domnea în toate, și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă, astfel că, ucisul fiind totdeauna presupus că s-ar fi împușcat la vînă- toare, ucigașul rămînea nepedepsit. GHICA, S. A. 67. Liniștea domnea pretutindeni. NEGRUZZI, S. I 57. 2. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A avea o poziție dominantă, a domina (2). Castelul în ruine domnește peste vale. MACEDONSKI, O. I 23. Precum o sentinelă, pe dealul depărtat, Domnește mînăstirea. ALEXANDRESCU, P. 148. verbdomni
2) domnésc v. intr. și tr. Guvernez în calitate de domn (principe, rege, împărat): Ștefan cel Mare a domnit peste 47 de anĭ. (Nu e diferență esențială între domnesc și guvernez). Fig. Trăĭesc fericit: cît ma stat la țară am domnit. V. tr. Dómin, îs maĭ înalt: muntele domnește orașu. Adresez titlu de „domn” (ca boĭerilor): ĭa nu-l maĭ domnĭ și pe prostu ăsta! V. refl. Mă boĭeresc, mă fudulesc: s’a domnit Țiganu de cînd s’a îmbogățit. verbdomnesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidomnesc
| domnesc adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | domnesc | domnescul | domnească | domneasca |
| plural | domnești | domneștii | domnești | domneștile | |
| genitiv-dativ | singular | domnesc | domnescului | domnești | domneștii |
| plural | domnești | domneștilor | domnești | domneștilor | |