dominant definitie

DOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant]. adjectivdominant

DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant) adjectivdominant

* dominánt, -ă adj. (lat. dominans, -ántis). Care domină, domnitor: religiune dominantă. adjectivdominant

dominánt adj. m., pl. dominánți; f. dominántă, pl. dominánte adjectivdominant

dominant a. 1. care domină, care covârșește: pasiune dominantă; 2. ce aparține Statului: religiune dominantă. adjectivdominant

DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant. adjectivdominant

DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj. Care domină; preponderent. [Podarii sînt] figurile pitorești, iar uneori marile, dominantele figuri ale ținutului. BOGZA, C. O. 292. ♦ Specific, caracteristic. Trăsăturile dominante ale artei clasice. Nota dominantă a unui scriitor. adjectivdominant

DOMINÁNTĂ s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricărei game diatonice. 2. Parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♦ Nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 3. Focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante]. adjectivdominantă

dominántă s. f., g.-d. art. dominántei; pl. dominánte adjectivdominantă