domiciliu definitie

DOMICÍLIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium]. substantiv neutrudomiciliu

DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron¹(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile) substantiv neutrudomiciliu

* domicíliŭ n. (lat. domicilium). Locuință, sediŭ. Domiciliŭ politic, locu unde votezĭ p. cameră, senat orĭ comună. Domiciliŭ real, locu unde-țĭ aĭ casa și interesele. substantiv neutrudomiciliŭ

domicíliu [liu pron. lyu] s. n., art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (-li-i-) substantiv neutrudomiciliu

domiciliu n. locul unde cineva rezidă de obiceiu: domiciliul e inviolabil. substantiv neutrudomiciliu

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile. substantiv neutrudomiciliu

DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa în care locuiește cineva în mod statornic; locuință. Hai, intră ici, la casa unde mi-e domiciliul. SADOVEANU, P. M. 184. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Peste cîteva zile sper să ne așezăm în noul domiciliu din piață. CARAGIALE, O. VII 55. ◊ Loc. adv. La domi­ciliu = la locuință, acasă. Aștepți, cu ochii într-altă parte, să ți se trimeată în plic închis, la domiciliu, cota cuvenită. CAMIL PETRESCU, T. I 269. substantiv neutrudomiciliu

a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva). substantiv neutruaschimbadiagrama

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student. substantiv neutruindividsuspectșifărădomiciliu