domestici definitie

doméstic adj. m., pl. doméstici; f. doméstică, pl. doméstice adjectivdomestic

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăiește lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupații, condiții de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus]. adjectivdomestic

doméstic (doméstică), adj.1. (Despre animale) Care trăiește pe lîngă casă. – 2. Care este legat de casă. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. dispărut (sec. XVII), și de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniștit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucișări cu sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Pușcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi); dumes(t)nicie, s. f. (blîndețe); nedumes(t)nicie, (încăpățînare; posomoreală). adjectivdomestic

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului. 2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus) adjectivdomestic

* doméstic, -ă adj. (lat. domesticus, d. domus, casă). De casă, casnic, de familie: animale domestice (saŭ de curte, de casă). Vechĭ dumesnic. adjectivdomestic

dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ. adjectivdumesnic

domestic a. 1. privitor la casă, la familie: vieața domestică; 2. îmblânzit, care trăiește pe lângă casele oamenilor: animale domestice. adjectivdomestic

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus. adjectivdomestic

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -e, adj. 1. (Despre animale, în opoziție cu sălbatic) Care trăiește pe lîngă casă, de casă. O căprioară rătăcită între corcituri domestice. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Manifestările zgomotoase cu care păsărimea domestică îl primi... umplură inima lui Vergea de o adevărată bucurie. MACEDONSKI, O. III 49. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140. 2. (Despre preocupări, condiții de trai) Intim, privat, familial. Iatacul e cabinetul de lucru al lui Manolaș, un iatac subțire și sonor ca o ghitară și în care toate coardele mizeriei lui domestice răsună cu fidelitate. GALACTION, O. I 610. M-am dăruit cu totul unei cauze... care depășește orice preocupări domestice. CAMIL PETRESCU, T. I 296. adjectivdomestic

DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer]. verb tranzitivdomestici

DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer) verb tranzitivdomestici

domesticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 domesticeáscă verb tranzitivdomestici

domesticì v. a face domestic, a îmblânzi. verb tranzitivdomesticì

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic. verb tranzitivdomestici

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un animal) A obișnui să trăiască pe lîngă casă; a îmblînzi. Ne spunea că... nu este cal pe care să nu-l domesticească. BOLINTINEANU, O. 429. ◊ Refl. pas. Se simțea neputincioasă ca un vultur cu aripile tăiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137. verb tranzitivdomestici

* domesticésc v. tr. (d. domestic). Fac domestic, îmblînzesc. verb tranzitivdomesticesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidomestici

domestici  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)domestici domesticire domesticit domesticind singular plural
domesticind domesticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domesticesc (să)domesticesc domesticeam domesticii domesticisem
a II-a (tu) domesticești (să)domesticești domesticeai domesticiși domesticiseși
a III-a (el, ea) domesticește (să)domesticeai domesticea domestici domesticise
plural I (noi) domesticim (să)domesticim domesticeam domesticirăm domesticiserăm
a II-a (voi) domesticiți (să)domesticiți domesticeați domesticirăți domesticiserăți
a III-a (ei, ele) domesticesc (să)domesticească domesticeau domestici domesticiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z