DOLOMÍT s.n. v. dolomită. substantiv neutrudolomit
DOLOMÍT s. n. v. dolomită. substantiv neutrudolomit
DOLOMÍTĂ s. f. 1. Mineral format din carbonat de calciu și carbonat de magneziu, cristalizat în sistemul romboedric. 2. Rocă cu aspect grăunțos formată din dolomită (1). [Var.: dolomít s. n.] – Din fr. dolomite. substantiv neutrudolomită
DOLOMÍTĂ s. f. Mineral din grupa carbonaților, constituit din carbonat de calciu și carbonat de magneziu în proporții diferite; p. ext. rocă calcaroasă cu un anumit conținut de magneziu. – Variantă dolomít s. n. substantiv neutrudolomită
dolomit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dolomit | dolomitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | dolomit | dolomitului |
plural | — | — |