DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. (Om) cu craniul lunguieț, (mult) alungit. [Var. dolicocefal, -ă adj., s.m.f. / < fr. dolichocéphale, cf. gr. dolichos – alungit, kephale – cap]. adjectivdolihocefal
DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (om) cu craniul lung și îngust. (< fr. dolichocéphale) adjectivdolihocefal
* dolihocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. dolihós, lung și -cefal ca în a-cefal). Anat. Care are craniu pe un sfert maĭ lung (de la frunte la de cît lat (de la o tîmplă la alta). V. brachicefal. adjectivdolihocefal
DOLICOCEFÁL, -Ă, dolicocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din față către spate; (despre craniu) alungit din față către spate. [Var.: dolihocefál, -ă adj.] – Din fr. dolichocéphale. adjectivdolicocefal
DOLIHOCEFÁL, -Ă adj. v. dolicocefal. adjectivdolihocefal
DOLIHOCEFÁL, -Ă, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni, în opoziție cu brahicefal, adesea substantivat) Cu craniul alungit; al cărui craniu este mai mult lung decît lat. adjectivdolihocefal
dolihocefal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dolihocefal | dolihocefalul | dolihocefală | dolihocefala |
plural | dolihocefali | dolihocefalii | dolihocefale | dolihocefalele | |
genitiv-dativ | singular | dolihocefal | dolihocefalului | dolihocefale | dolihocefalei |
plural | dolihocefali | dolihocefalilor | dolihocefale | dolihocefalelor |