dóldora adj. – Umflat, îndesat, umplut, plin. Tc. doldur (Șeineanu, II, 160; Lokotsch 531). – Der. doldora (var. doldori, îndoldora), vb. (a umple, a îndesa), cf. tc. doldurmak „a umple.” invariabildoldora
dóldora și dórdora adv. (turc. dóldur, plin). Vest. Fam. Țoașcă, unflat, foarte plin: burdufu dordora de apă (ChN. I, 214), cu punga doldora de banĭ. – Est. Rar. dóldură (Hogaș VR. 1909, 8, 235). Și doldúră: a curge doldúră, a curge vîjoĭ (șiroĭ), mult și neîntrerupt. invariabildoldora
!dóldora adj. invar., adv. invariabildoldora
doldora adv. plin până în vârf: cu punga doldora de bani. [Origină necunoscută]. invariabildoldora
DÓLDORA adj. invar., adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur. invariabildoldora
DÓLDORA adj. invar. Umplut peste măsură, foarte înțesat, tixit. Era voios și purta subsuoară un ghiozdan doldora. C. PETRESCU, C. V. 124. De, nea Chirilă, matale... ai hambarul doldora. REBREANU, R. I 281. Iată vezi, pîntecele meu e doldora. ȘEZ. III 130. ◊ (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. « de ») Lăzile de șițe de brad doldora de struguri de masă. DUMITRIU, N. 258. Ți-era hambarul doldora de grîne. De ce-aveai suflet negru ca un cîine ? TULBURE, V. R. 13. Zornăia chimirul doldora de galbeni. STANCU, D. 21. Să te înfășori cu brîu roșu și să porți, înfiptă în brîu, punga doldora de gologani de-aramă. PAS, Z. I 13. invariabildoldora
doldoréz și -résc V. îndoldorez. invariabildoldorez
îndoldoréz v. tr. Munt. Fam. Fac doldora, umplu de tot: a îndoldora punga cu banĭ, stomahu [!] cu mîncare. Îmbrac cu prea multe haĭne, încotoșmănez. – Și doldoréz și -resc. invariabilîndoldorez