dojenitor definitie

credit rapid online ifn

dojenitór adj. m., pl. dojenitóri; f. sg. și pl. dojenitoáre adjectivdojenitor

dojenitor a. și m. care dojenește. adjectivdojenitor

credit rapid online ifn

DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. – Dojeni + suf. -tor. adjectivdojenitor

DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește, care ceartă, care exprimă o stare de nemul­țumire; mustrător. Întoarce puțin capul spre el, cu o mică privire dojenitoare. REBREANU, R. I 197. Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, P. 113. adjectivdojenitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidojenitor

dojenitor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dojenitor dojenitorul dojenitoare dojenitoarea
plural dojenitori dojenitorii dojenitoare dojenitoarele
genitiv-dativ singular dojenitor dojenitorului dojenitoare dojenitoarei
plural dojenitori dojenitorilor dojenitoare dojenitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z