doinitor definitie

credit rapid online ifn

doinitór adj. m., pl. doinitóri; f. sg. și pl. doinitoáre adjectivdoinitor

DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care doinește. – Doini + suf. -tor. adjectivdoinitor

credit rapid online ifn

DOINITÓR, -OÁRE, doinitori, -oare, adj. Care cîntă doine. (Fig.) Iată-n luncă Plopii doinitori ce-aruncă Umbre peste drum. COȘBUC, P. I 316. ◊ (Substantivat) Pornesc la trudă ca la joc Nouă mineri cu compresorul, Și-n frunte-i unul mai cu foc, Și-acela-i Toader doinitorul ! DEȘLIU, M. 20. ♦ (Adverbial, fig.) Ca o doină, plin de simțiri duioase. Vîntul, gata să se culce, Murmura o rugă doinitor de dulce. COȘBUC, P. I 254. – Pronunțat: doi-. adjectivdoinitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidoinitor

doinitor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doinitor doinitorul doinitoare doinitoarea
plural doinitori doinitorii doinitoare doinitoarele
genitiv-dativ singular doinitor doinitorului doinitoare doinitoarei
plural doinitori doinitorilor doinitoare doinitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z