doilea definitie

credit rapid online ifn

!dóilea (al ~) (do-i-/doi-) num. m., f. a dóua; al II-lea/al 2-lea, a II-a/a 2-a articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedoilea

dóilea (al), a dóŭa num. ord. (ea dift.). Care vine după cel dintîĭ, secund: rîndu al doilea, al doilea rînd saŭ rîndu cel de al doilea, cel de al doilea rînd, pl. rîndurile cele de al doilea; clasa a doŭa, a doŭa clasă (pl. n’are saŭ dacă-l are, e ca la neutre: clasele cele de al doilea). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedoilea

credit rapid online ifn

doilea (al) num. care vine după cel dintâiu. [V. doi]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedoilea

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de articolul « al », « a ») Care se află între întîiul și al treilea. Telefoa­nele zbîrnîiră a doua oară. CAMILAR, N. I 47. Era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L. 5. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. Și fata de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi. COȘBUC, P. I 282. [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224. A doua oară = data următoare, altă dată. A doua oară mă las păgubaș. (Numai la m., într-o enumerare, adesea în corelație cu « întîi », mai rar cu « al treilea ») Al doilea = în rîndul al doilea. Mai întăi să mă lași cu « stimate ». Al doilea, ce fel de soacră o fi fost aia ? SADOVEANU, P. M. 25. De-al doilea = pentru a doua oară. Intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. De mîna a doua = a) de calitate inferioa­ră, mai puțin luxos, mai ieftin. Marfă de mîna a doua. Hotel de mîna a doua; b) de mică impor­tanță. Joacă într-un rol de mîna a doua. A pune (sau a lăsa, a trece) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. ◊ (Precedat de « cel de », « cea de », cu pronunțare regională) Îmi pare rău că n-am luat măcar spînul cel de al doile cu mine. CREANGĂ, P. 201. ◊ (În legătură cu grade de rudenie) Bărbat de-al doilea = al doilea soț al unei femei (care s-a căsătorit a doua oară). Văr de-al doilea = persoană considerată în raport cu fiii verilor primari ai unuia din părinții săi. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedoilea

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-/ doi-] – Doi + le + a. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumedoilea

*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumerăzboimondial

a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeadoualacăldură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidoilea

doilea  articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume masculin feminin
nominativ-acuzativ singular doilea doua
plural doilea doua
genitiv-dativ singular doilea doua
plural doilea doua
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z