dogoreală definitie

dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori. substantiv feminin dogoreală

dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii substantiv feminin dogoreală

dogoreală f. căldură arzătoare. substantiv feminin dogoreală

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală. substantiv feminin dogoreală

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. arșiță. De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime,în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9. substantiv feminin dogoreală

a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție. substantiv feminin afiîndogoreală

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dogoreală

dogoreală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dogorea dogoreala
plural
genitiv-dativ singular dogoreli dogorelii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z