dogoreală definitie
dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori. substantiv feminin dogoreală
dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii substantiv feminin dogoreală
DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală. substantiv feminin dogoreală
DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. arșiță. De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime,în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9. substantiv feminin dogoreală
a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție. substantiv feminin afiîndogoreală
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dogoreală
| dogoreală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dogoreală | dogoreala |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | dogoreli | dogorelii |
| plural | — | — | |