doftoroaie definitie

doftoroáie (pop.) s. f., art. doftoroáia, g.-d. art. doftoroáiei; pl. doftoroáie substantiv feminindoftoroaie

DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. – Doftor + suf. -oaie. substantiv feminindoftoroaie

DOFTOROÁIE, doftoroaie, s. f. 1. Femeie, de obicei bătrînă, care practică medicina empirică (adesea bazată pe vrăji și descîntece). Baba doftoroaie intră cu oblojelile ei întinse pe pînze albe și se apropie, pășind mărunt. SADOVEANU, O. I 89. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tîmple; bolnavul a deschis ochii. CARAGIALE, O. II 353. Oameni buni ! se vede că omul cel din car e bolnav, săr­manul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. CREANGĂ, P. 330. 2. (Rar) Soție de doctor. Cum n-aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț ! ALECSANDRI, T. I 34. substantiv feminindoftoroaie