doftorie definitie

doctoríe și (pop.) doftoríe f. (d. doctor și doftor). Medicament. substantiv feminindoctorie

doftoríe V. doctorie. substantiv feminindoftorie

doftorie f. V. doctorie. substantiv feminindoftorie

DOCTORÍE, doctorii, s. f. Preparat, substanță care se folosește pentru vindecarea, ameliorarea sau prevenirea unei boli; medicament, leac. [Var.: (pop.) doftoríe s. f.] – Doctor + suf. -ie. substantiv feminindoctorie

DOFTORÍE s. f. v. doctorie. substantiv feminindoftorie

DOCTORÍE, doctorii, s. f. Medicament prescris de doctor; leac. Dar poate pînă în primăvară să se facă bine cu doctoria pe care și-o aduce. SADOVEANU, P. M. 192. [Radu] aducîndu-și aminte, cum ți-ai aduce aminte de o doctorie neplăcută, vorbește mai repede. CAMIL PETRESCU T. II 105. Sonia... turnă doctoria în lingură. C. PETRESCU, C. V. 218. – Variantă: (învechit și popular) doftoríe (SADOVEANU, D. P. 11, HOGAȘ, DR. II 96) s. f. substantiv feminindoctorie

DOFTORÍE s. f. v. doctorie. substantiv feminindoftorie