doctorie definitie

DOCTORÍE s.f. Medicament; (pop.) leac, doftorie. [Gen. -iei. / < doctor + -ie]. substantiv feminindoctorie

doctorie, doctorii s. f. (glum.) 1. băutură spirtoasă. 2. (er.) act sexual. 3. (er.) femeie (percepută ca parteneră de sex). substantiv feminindoctorie

doctoríe și (pop.) doftoríe f. (d. doctor și doftor). Medicament. substantiv feminindoctorie

doctoríe s. f., art. doctoría, g.-d. art. doctoríei; pl. doctoríi, art. doctoríile substantiv feminindoctorie

doctorie f. prescripțiunea doctorului, medicament. substantiv feminindoctorie

DOCTORÍE, doctorii, s. f. Preparat, substanță care se folosește pentru vindecarea, ameliorarea sau prevenirea unei boli; medicament, leac. [Var.: (pop.) doftoríe s. f.] – Doctor + suf. -ie. substantiv feminindoctorie

DOCTORÍE, doctorii, s. f. Medicament prescris de doctor; leac. Dar poate pînă în primăvară să se facă bine cu doctoria pe care și-o aduce. SADOVEANU, P. M. 192. [Radu] aducîndu-și aminte, cum ți-ai aduce aminte de o doctorie neplăcută, vorbește mai repede. CAMIL PETRESCU T. II 105. Sonia... turnă doctoria în lingură. C. PETRESCU, C. V. 218. – Variantă: (învechit și popular) doftoríe (SADOVEANU, D. P. 11, HOGAȘ, DR. II 96) s. f. substantiv feminindoctorie