reduceri si promotii 2018
Definitie docil - ce inseamna docil - Dex Online

docil definitie

DOCÍL, -Ă adj. Supus, ascultător, blând. [Cf. fr. docile, lat. docilis]. adjectiv docil

DOCÍL, -Ă adj. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis) adjectiv docil

* dócil, -ă adj. (lat. dócilis, d. docére, a învăța, a instrui. V. doctor). Blînd, supus, ușor de condus: copil, cal docil. Adv. Cu docilitate. – Și docíl (după fr.). adjectiv docil

docíl adj. m., pl. docíli; f. docílă, pl. docíle adjectiv docil

docil a. ușor de condus: copil, cal docil. adjectiv docil

DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis. adjectiv docil

DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Despre ființe) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; bun, blînd, ascultător. Nu-și credeau ochilor cînd vedeau că, din elevul docil și totdeauna cu lecțiile învățate, se desprinde, progresiv, un tînăr... capricios la învățătură. GALACTION, O. I 20. Roșu își revărsă asupra docilului redactor toată înțelepciunea-i politică. REBREANU, R. II 145. ◊ Fig. Liniștită și docilă, Dunărea lăsă drumul deschis șalupei noastre. ARGHEZI, P. T. 41. ◊ (Adverbial) Are cineva de pus vreo întrebare tovarășului Filip? – se ridică în picioare pretorul, ascultînd docil îndemnul șoptit de Ilinca. V. ROM. mai 1954, 22. adjectiv docil

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului docil

docil   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular docil docilul doci docila
plural docili docilii docile docilele
genitiv-dativ singular docil docilului docile docilei
plural docili docililor docile docilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z