docent definitie

DOCÉNT s.m. 1. (În trecut) Profesor universitar neretribuit, la al cărui curs studenții nu erau obligați să dea examen. 2. Titlu în învățământul superior acordat de o facultate unui doctor în științe pentru merite științifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a învăța]. substantiv masculin docent

DOCÉNT s. m. grad didactic în învățământul superior corespunzător celui de conferențiar universitar. (< germ. Dozent) substantiv masculin docent

* docént, -ă s. (lat. dócens, -éntis, d. dócere, a învăța pe altu. V. doctor). Profesor universitar de un grad maĭ mic și fără salar, obișnuit maĭ ales în țările germane. substantiv masculin docent

docént s. m., pl. docénți; abr. doc. substantiv masculin docent

docent m. profesor liber la o Universitate. [Nemț. (Privat) Docent]. substantiv masculin docent

DOCÉNT, docenți, s. m. Grad didactic în vechea organizare a învățămîntului superior. substantiv masculin docent

DOCÉNT, docenți, s. m. 1. (În unele țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent. substantiv masculin docent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului docent

docent   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular docent docentul
plural docenți docenții
genitiv-dativ singular docent docentului
plural docenți docenților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z