dobzá (-zéz, -át), vb. (Trans.) A bate, a face praf. – Var. (Mold.) dobzăla, dobzăli. Mag. dobzani „a umfla” (Candrea); după Scriban, în legătură cu sl. dolobuzati „a săruta, a mîngîia”, care pare mai puțin probabil. Var. mold. a primit un suf. expresiv -li. Der. dobză, s. f. (Trans., în expresia a bate dobză, a pedepsi aspru), deverbal în care a putut influența dobă „tobă” sau cobză. temporardobza
dobzălà v. Mold. a bate înfundat: ia taci, că te-oiu dobzăla eu CR. [Din dobză (Tr. a dobza, a bate bine), formă amplificată din dobă cu finala dela țesălà]. temporardobzălà
DOBZĂLÁ, dobzălez, vb: I. Tranz. (Mold.) A bate zdravăn, a snopi în bătaie. Ei, taci, cumătre, că te-oi dobzăla eu. CREANGĂ, P. 28. Las’c-oi dobzăla-o eu ! NEGRUZZI, S. III 31. – Variantă: dobzá vb. I. temporardobzăla
dobzăléz (nord) și dobzéz (Trans.) v. tr. (cp. cu vsl. do-lobŭzati, lobŭzati, a săruta, adică „a alinta” și cu ung. dobzani, a se unfla). Iron. Bat țeapăn, cĭomăgesc. temporardobzălez