dobrogean definitie

credit rapid online ifn

dobrogeán (do-bro-) adj. m., s. m., pl. dobrogéni; adj. f. dobrogeánă, pl. dobrogéne substantiv masculin și feminindobrogean

DOBROGEÁN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Dobrogea. 2. Adj. Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor (1), privitor la Dobrogea ori la dobrogeni. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean. substantiv masculin și feminindobrogean

credit rapid online ifn

DOBROGEÁN1, -Ă, dobrogeni, -e, adj. Din Dobrogea, care ține de Dobrogea. Datoriei lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. Între linia întortocheată, unde pămintul dobrogean se frînge ca să se facă țărm, și linia onduloasă a nisipurilor veșnic vînturate de lopețile mării se întinde, cu întreruperi, un brîu de pante mănoase. GALACTION, O. I 437. De trei nopți însă turcul dobrogean Ahmet Mamet doarme la carceră. SAHIA, N. 114. substantiv masculin și feminindobrogean

DOBROGEÁN2, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în Dobrogea sau este originară din această regiune. substantiv masculin și feminindobrogean

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidobrogean

dobrogean  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dobrogean dobrogeanul dobrogea dobrogeana
plural dobrogeni dobrogenii dobrogene dobrogenele
genitiv-dativ singular dobrogean dobrogeanului dobrogene dobrogenei
plural dobrogeni dobrogenilor dobrogene dobrogenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z