doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. și pl. doborâtoáre adjectivdoborâtor
DOBORÎTÓR, -OÁRE, doborîtori, -oare, adj. Care doboară; nimicitor, copleșitor. adjectivdoborîtor
doborâtor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | doborâtor | doborâtorul | doborâtoare | doborâtoarea |
plural | doborâtori | doborâtorii | doborâtoare | doborâtoarele | |
genitiv-dativ | singular | doborâtor | doborâtorului | doborâtoare | doborâtoarei |
plural | doborâtori | doborâtorilor | doborâtoare | doborâtoarelor |