DOAB s. n. colină, interfluviu îngust separat de văi (paralele), specific câmpiei înalte a Gangelui. (< fr. doab) substantiv neutrudoab
doab substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | doab | doabul |
plural | doaburi | doaburile | |
genitiv-dativ | singular | doab | doabului |
plural | doaburi | doaburilor |