dizolvat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedizolvat
- Vezi aici mai multe rimedizolvat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudiz
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuvat
DIZOLVÁT s.n. Substanță care se dizolvă; solvat. [< dizolva]. adjectivdizolvat
DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva) adjectivdizolvat
dizolvát1 adj. m., pl. dizolváți; f. dizolvátă, pl. dizolváte adjectivdizolvat
dizolvát2 s. m., pl. dizolváți adjectivdizolvat
DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție. 2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. – V. dizolva. adjectivdizolvat
DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj. (Despre substanțe solide, lichide sau gazoase) Care e dispersat molecular în altă substanță; care e în stare de soluție. adjectivdizolvat
* disólv, a -á v. tr. (lat. dis-sólvere -solútum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. – Se conjugă ca absolv). Chim. Descompun pătrund, separ moleculele unuĭ: apa disolvă zaharu, dar nu și unt-de-lemnu. Risipesc, împrăștiĭ: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o căsătorie. Stric, conrup: a disolva obiceĭurile. – Fals dizolv. verb tranzitivdisolv
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere]. verb tranzitivdizolva
dizolva, dizolv I v. t. a ucide. II v. r. a dispărea, a se ascunde. verb tranzitivdizolva
dizolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 dizólvă verb tranzitivdizolva
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) verb tranzitivdizolva
dizolvà v. 1. a separa părțile unui corp, a-l descompune: apa dizolvă sarea; 2. a face să înceteze de a exista prin risipirea părților: a dizolva o adunare; 3. a desființa: a dizolva o căsătorie. verb tranzitivdizolvà
DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere. verb tranzitivdizolva
DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substanță solidă, lichidă sau gazoasă în altă substanță (adesea lichidă) obținîndu-se astfel o soluție. Tinctura de iod se prepară dizolvînd iodul în alcool. ◊ Refl. Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735. verb tranzitivdizolva
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidizolvat
| dizolvat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dizolvat | dizolvatul | dizolvată | dizolvata |
| plural | dizolvați | dizolvații | dizolvate | dizolvatele | |
| genitiv-dativ | singular | dizolvat | dizolvatului | dizolvate | dizolvatei |
| plural | dizolvați | dizolvaților | dizolvate | dizolvatelor | |