dizolva definitie

* disólv, a -á v. tr. (lat. dis-sólvere -solútum, fr. dis-soudre, -solvant. V. absolv, rezolv. – Se conjugă ca absolv). Chim. Descompun pătrund, separ moleculele unuĭ: apa disolvă zaharu, dar nu și unt-de-lemnu. Risipesc, împrăștiĭ: a disolva un parlament. Rup, anulez: a disolva o căsătorie. Stric, conrup: a disolva obiceĭurile. – Fals dizolv. verb tranzitivdisolv

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere]. verb tranzitivdizolva

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere) verb tranzitivdizolva

dizolva, dizolv I v. t. a ucide. II v. r. a dispărea, a se ascunde. verb tranzitivdizolva

dizolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 dizólvă verb tranzitivdizolva

dizolvà v. 1. a separa părțile unui corp, a-l descompune: apa dizolvă sarea; 2. a face să înceteze de a exista prin risipirea părților: a dizolva o adunare; 3. a desființa: a dizolva o căsătorie. verb tranzitivdizolvà

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere. verb tranzitivdizolva

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A dispersa molecular o substanță solidă, lichidă sau gazoasă în altă substanță (adesea lichidă) obținîndu-se astfel o soluție. Tinctura de iod se prepară dizolvînd iodul în alcool.Refl. Sulfatul de magneziu se dizolvă în apă. 2. (Cu privire la o societate, la o adunare etc.) A face să-și înceteze activitatea, să nu mai funcționeze. Să dizolvăm Camera. ALECSANDRI, T. 1735. verb tranzitivdizolva

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidizolva

dizolva  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dizolva dizolvare dizolvat dizolvând singular plural
dizolvând dizolvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dizolv (să)dizolv dizolvam dizolvai dizolvasem
a II-a (tu) dizolvi (să)dizolvi dizolvai dizolvași dizolvaseși
a III-a (el, ea) dizolvă (să)dizolvai dizolva dizolvă dizolvase
plural I (noi) dizolvăm (să)dizolvăm dizolvam dizolvarăm dizolvaserăm
a II-a (voi) dizolvați (să)dizolvați dizolvați dizolvarăți dizolvaserăți
a III-a (ei, ele) dizolvă (să)dizolve dizolvau dizolva dizolvaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z