dizghin definitie

credit rapid online ifn

dizghín n., pl. urĭ (turc. dizgin, dizgun, frîŭ, dizgini čekmek, a trage frîu). Vechĭ. Lovitură de frîŭ saŭ de pintenĭ. Săritură de cal. A-ĭ de un dizghin caluluĭ, a-l face să zburde. – Greșit dezghin și încă și (Al. și Sadov.) dezbin. substantiv neutrudizghin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidizghin

dizghin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dizghin dizghinul
plural dizghinuri dizghinurile
genitiv-dativ singular dizghin dizghinului
plural dizghinuri dizghinurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z