diviziune definitie

* divízie f. (rus. diviziĭa, d. fr. division). O parte dintr’un corp de armată compusă din doŭă saŭ maĭ multe brigade. O parte dintr’o escară. – Corect rom. diviziune. substantiv feminindivizie

DIVIZIÚNE s.f. Împărțire; separare, divizare. ♦ Operație logică de împărțire a genului în speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate; diviziune celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obținută printr-o împărțire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division]. substantiv feminindiviziune

DIVIZIÚNE s. f. 1. împărțire; separare, divizare. ♦ ă muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate. 2. operație logică de împărțire a genului în speciile sale. 3. (biol.) ~ celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și meioză. 4. parte, fragment, fracțiune. ◊ linioară pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio) substantiv feminindiviziune

* diviziúne f. (lat. divisio, -ónis). Acțiunea de a diviza, împărțire. Parte dintr’un tot. Împărțire, o operațiune matematică. Divizie, corp de trupe compus din 2-3 brigade de artilerie, cavaleria ș.a.: general de diviziune. O parte dintr’o escadră. Reuniune de maĭ multe bĭurourĭ administrative: șef de diviziune. Fig. Discordie. – Și -ízie. substantiv feminindiviziune

diviziúne (împărțire) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. diviziúnii; pl. diviziúni substantiv feminindiviziune

divizi(un)e f. 1. împărțire; 2. lucru divizat, parte dintr’un tot; 3. unitate tactică militară coprinzând două brigăzi: general de divizie; 4. reunire de mai multe biurouri într´o administrațiune: șef de divizie; 5. Aritm. împărțire, operațiune prin care se caută de câte ori o cantitate e coprinsă într’alta. substantiv feminindiviziune

DIVIZIÚNE, diviziuni, s. f. 1. Împărțire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obține printr-o împărțire. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a activității în ramuri sau operații specializate de sine stătătoare. 2. Spec. Operație logică de împărțire a genului în specii. 3. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis. substantiv feminindiviziune

DIVIZIÚNE, diviziuni, s. f. Împărțire, fragmentare, separație; (concretizat) fragment sau unitate care se obține dintr-o împărțire. Diviziune administrativă. ◊ Diviziunea muncii (în cadrul unei întreprinderi) = împărțirea, în ca­drul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs, în mai multe operații parțiale, fiecare operație fiind efectuată de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializați. Diviziunea socială a muncii = împărțirea producției sociale pe ramuri de producție de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.), ceea ce are drept re­zultat specializarea unor grupuri de producători în anumite ramuri. În ansamblul variatelor valori de întrebuințare sau cor­puri de mărfuri își găsește expresia un ansamblu de munci utile tot atît de variate, care diferă după gen, specie, familie, subspecie, varietate – o diviziune socială a muncii. MARX, C. I 75. Diviziunea socială a muncii presupune disper­sarea mijloacelor de producție în mîinile unui mare număr de producători de mărfuri, independenți unul de altul. id. ib. 333. – Pronunțat: -zi-u-. substantiv feminindiviziune