diversiune definitie

credit rapid online ifn

DIVERSIÚNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile sau preocupările cuiva. 2. Acțiune politică întreprinsă de un guvern reacționar cu scopul de a îndepărta atenția opiniei publice într-o direcție nepericuloasă pentru el. 3. Operație militară care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio]. substantiv feminindiversiune

DIVERSIÚNE s. f. 1. încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile cuiva. 2. acțiune politică reacționară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenția maselor de la acțiuni revendicative sau revoluționare. 3. (mil.) acțiune, operație care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio) substantiv feminindiversiune

credit rapid online ifn

diversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. diversiúnii; pl. diversiúni substantiv feminindiversiune

diversiune f. schimbare operată în cursul ideilor, al sentimentelor. substantiv feminindiversiune

* diversiúne f. (lat. divérsio, -ónis). Operațiune militară cu scop de a depărta atențiunea inimiculuĭ de la un punct: a face o diversiune. Îndreptarea gândului spre altceva: călătoriile fac o diversiune folositoare la întristare. substantiv feminindiversiune

DIVERSIÚNE, diversiuni, s. f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intențiile, gândurile, acțiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Acțiune de luptă astfel dusă încât să-l inducă în eroare pe inamic asupra intențiilor reale de luptă. 2. Acțiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenția de la problemele reale ale vieții publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis. substantiv feminindiversiune

DIVERSIÚNE, diversiuni, s. f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gîndurile sau planurile cuiva; deviere, abatere. Ștefan încearcă o diversiune...: Nu facem o partidă [de ping- pong] ? SEBASTIAN, T. 103. 2. Acțiune politică cu caracter demagogic întreprinsă de guvernele reacționare, cu scopul de a atrage în direcții false atenția opiniei publice și activitatea clasei muncitoare, abătînd-o de la problemele vitale și de la adevăratele ei interese. 3. Acțiune militară făcută cu scopul de a abate atenția și forțele inamicului de la direcția principală de atac sau din zona în care se pregătesc anumite acțiuni. – Pronunțat: -si-u-. substantiv feminindiversiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiversiune

diversiune  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diversiune diversiunea
plural diversiuni diversiunile
genitiv-dativ singular diversiuni diversiunii
plural diversiuni diversiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z