DIVERSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a diversifica și rezultatul ei; deosebire. [< diversifica]. substantiv feminindiversificare
DIVERSIFICÁRE, diversificări, s. f. Faptul de a diversifica. – V. diversifica. substantiv feminindiversificare
DIVERSIFICÁRE, diversificări, s. f. Faptul de a (se) diversifica; schimbare, variație. Din diversificarea studiilor în ramurile gemene ale instrucțiunii secundare, se poate cîștiga un mare folos. ODOBESCU, S. II 62. substantiv feminindiversificare
* diversifíc, a -á v. tr. (mlat. diversifico, -áre saŭ d. divers și fic ca în edific, codific). Rar. Variez, schimb în maĭ multe felurĭ: a diversifica mîncarea, spectaculu. verb tranzitivdiversific
DIVERSIFICÁ vb. I. tr. A schimba ceva făcându-l să aibă forme multiple și variate; a face să se deosebească. [P.i. diversífic. / < it. diversificare]. verb tranzitivdiversifica
DIVERSIFICÁ vb. tr., refl. a face, a ajunge să prezinte aspecte multiple și variate. (< fr. diversifier, lat. diversificare) verb tranzitivdiversifica
diversificá (a ~) vb., ind. prez. 3 diversífică verb tranzitivdiversifica
diversificà v. a varia, a schimba în mai multe feluri: a diversifica lucrările. verb tranzitivdiversificà
DIVERSIFICÁ, diversífic, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, un proces, o acțiune etc. să prezinte aspecte (mai) numeroase și (mai) variate. – Din fr. diversifier, lat. diversificare. verb tranzitivdiversifica
DIVERSIFICÁ, diversífic, vb. I. Tranz. A schimba înfățișarea unui lucru, făcîndu-l să se prezinte sub forme multiple și variate. verb tranzitivdiversifica
diversificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diversificare | diversificarea |
plural | diversificări | diversificările | |
genitiv-dativ | singular | diversificări | diversificării |
plural | diversificări | diversificărilor |