diverge definitie

* divérg, -érs, -érge v. intr. (lat. divérgere. Diverg, să diveargă; part. e rar saŭ inuz. V. converg). Mă depărtez de punctu comun de plecare, precum și de alte puncte laterale, vorbind de raze, de liniĭ. Fig. Nu mă unesc: noĭ divergem în opiniunĭ. verbdiverg

DIVÉRGE vb. III. intr. (Despre drepte, raze etc.) A merge depărtându-se între ele. ♦ (fig.) A se deosebi, a fi în dezacord. [P.i. divérg. / cf. fr. diverger, it., lat. divergere]. verbdiverge

DIVÉRGE vb. intr. 1. (despre drepte, raze etc.) a pleca din același punct, răsfirându-se. 2. (fig.) a se deosebi, a fi în dezacord. (< fr. diverger, lat. divergere) verbdiverge

divérge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. divérge, 3 pl. divérg (nu se folosește la timpurile trecute, ger., part.) verbdiverge

diverge v. 1. a se depărta dela olaltă, vorbind de linii geometrice și de raze optice; 2. fig. a fi opus, diferit. verbdiverge

DIVÉRGE, pers. 3 divérge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere. verbdiverge

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidiverge

diverge  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)diverge divergere divergând singular plural
divergând
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) (să)—
a II-a (tu) (să)—
a III-a (el, ea) diverge (să)— divergea
plural I (noi) (să)—
a II-a (voi) (să)—
a III-a (ei, ele) diverg (să)diveargă divergeau
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z