distrugere definitie

top banci online cont euro

DISTRÚGERE s.f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire. [< distruge]. substantiv feminindistrugere

distrúgere s. f., g.-d. art. distrúgerii; pl. distrúgeri substantiv feminindistrugere

top banci online cont euro

DISTRÚGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge. substantiv feminindistrugere

DISTRÚGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a dis­truge și rezultatul ei; nimicire, ruinare, pustiire, nă­ruire. Combătînd orice manifestare de pacifism burghez, trebuie să explicăm celor mai largi mase populare că un nou război ar aduce popoarelor cele mai grele distrugeri și nenorociri și că războiul poate fi preîntîmpinat numai prin lupta unită a tuturor partizanilor păcii. REZ. HOT. I 169. Apa se umflă și izbucnește, lăsînd să se urce dinăuntrul ei o mare sete de distrugere. BOGZA, C. O. 98. Aceeași bur­ghezie aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 196. substantiv feminindistrugere

* distrúg, -ús a -úge v. tr. (it. distrúggere, d. lat. de-strúere; fr. détruire. V. con- și în-struesc, ob-struez). Nimicesc, dărîm, desființez: Romaniĭ aŭ distrus Cartaginea, (fig.) știința distruge prejudiciile. Ucid, suprim. V. refl. Mă nimicesc: sistemele lor se distrug reciproc. verb tranzitivdistrug

DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf.s. -usei, part. -us. / < it. distrugere]. verb tranzitivdistruge

distrúge (distrúg, distrús), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere.Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj. verb tranzitivdistruge

DISTRÚGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere) verb tranzitivdistruge

distrúge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem, imperf. 3 sg. distrugeá; ger. distrugấnd; part. distrús verb tranzitivdistruge

distruge v. 1. a dărâma o clădire; 2. fig. a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual. verb tranzitivdistruge

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere. verb tranzitivdistruge

DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Absol. Vintul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perf. s. distrusei, part. distrus. verb tranzitivdistruge

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidistrugere

distrugere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distrugere distrugerea
plural distrugeri distrugerile
genitiv-dativ singular distrugeri distrugerii
plural distrugeri distrugerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z