distributiv definitie

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. Care distribuie. ◊ Numeral distributiv = numeral care indică repartizarea unor obiecte sau a unor ființe; atenție distributivă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată; (mat.) operație distributivă = operație care, efectuată separat asupra termenilor dintr-o expresie, dă același rezultat ca și în cazul când ar fi aplicată întregii expresii. [Cf. fr. distributif, lat. distributivus]. adjectivdistributiv

DISTRIBUTÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ideea de distribuție. ♦ numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau ființelor; atenție ~ă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată. 2. (mat.) care prezintă distributivitate. (< fr. distributif, lat. distributivus) adjectivdistributiv

* distributív, -ă adj. (lat. distributivus). Propriŭ a distribui. Justiție distributivă, care dă fie-căruĭa ce al luĭ. Gram. Care se aplică fie-căruĭa în parte, în opoz. cu colectiv. adjectivdistributiv

distributív adj. m., pl. distributívi; f. distributívă, pl. distributíve adjectivdistributiv

distributiv a. 1. care distribue: 2. Gram. care separă și individualizează. adjectivdistributiv

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp; atenție dispersată; p. ext. lipsă de concentrare; neatenție. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus. adjectivdistributiv

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. (În expr.) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea și gruparea obiectelor în grupuri exprimate numeric. În propoziția: « am dat fiecărui copil cîte două mere », « cîte două» este numeral distributiv. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp. adjectivdistributiv