DISTRIBUÍT, -Ă, distribuiți, -te, adj. Împărțit, repartizat. – V. distribui. adjectivdistribuit
DISTRIBUÍ vb. IV. tr. A împărți la mai multe persoane; a repartiza în mai multe locuri. [Pron. -bu-i, p.i. distríbui, 3,6 -ie. / < fr. distribuer, cf. lat. distribuere]. verb tranzitivdistribui
DISTRIBUÍ vb. tr. a împărți, a repartiza în mai multe locuri sau la mai multe persoane. (< fr. distribuer, lat. distrubuere) verb tranzitivdistribui
* distríbuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. dis-tribúere, it. -uíre, fr. -uer. V. atribuĭ. – Se conjugă ca atribuĭ). Împart, daŭ: a distribui premiĭ. Împart, despart, dispun: arhitectu a distribuit bine camerele în casa asta. verb tranzitivdistribuĭ
distribuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. distríbui, 3 distríbuie, imperf. 3 sg. distribuiá; conj. prez. 1 și 2 sg. să distríbui, 3 să distríbuie verb tranzitivdistribui
distribuì v. 1. a împărți între mai multe persoane, a repartiza: a distribui proviziuni; 2. a divide după o ordine oarecare: a distribui o casă. verb tranzitivdistribuì
DISTRIBUÍ, distríbui, vb. IV. Tranz. A împărți ceva în mai multe locuri sau la mai multe persoane, dând fiecăreia una sau mai multe părți; a repartiza. – Din fr. distribuer, lat. distribuere. verb tranzitivdistribui
DISTRIBUÍ, distríbui, vb. IV. Tranz. A împărți ceva în mai multe locuri sau la mai multe persoane, dînd fiecăruia una sau mai multe părți; a repartiza. Mitică, distribuind [bilete] cu autoritate: Ție ți-am adus două balcoane la Teatrul mic. CAMIL PETRESCU, T. I 390. Un picolo... distribui cu dexteritate farfurioarele și tacîmurile de desert. C. PETRESCU, Î. I 4. verb tranzitivdistribui
distribuit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | distribuit | distribuitul | distribuită | distribuita |
plural | distribuiți | distribuiții | distribuite | distribuitele | |
genitiv-dativ | singular | distribuit | distribuitului | distribuite | distribuitei |
plural | distribuiți | distribuiților | distribuite | distribuitelor |