distribuție definitie

DISTRIBÚȚIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru. 2. Totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază. [Gen. -iei, var. distribuțiune s.f. / cf. fr. distribution, lat. distributio]. substantiv feminin distribuție

DISTRIBÚȚIE s. f. 1. distribuire; repartiție. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.). 3. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază. (< fr. distribution, lat. distributio) substantiv feminin distribuție

distribúție (-ți-e) s. f., art. distribúția (-ți-a), g.-d. art. distribúției; pl. distribúții, art. distribúțiile (-ți-i-) substantiv feminin distribuție

DISTRIBÚȚIE, distribuții, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreți; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreților care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăților unui element. 2. Ansamblul organelor unei mașini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. – Din fr. distribution, lat. distributio. substantiv feminin distribuție

DISTRIBÚȚIE, distribuții, s. f. 1. Faptul de a distribui; distribuire, împărțire, repartizare. Adela a făcut critica completă a încăperii – înșirînd toate lipsurile unui confort relativ, stăruind mai cu seamă asupra greșitei distribuții a mobilierului. IBRĂILEANU, A. 66. ♦ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joacă într-o piesă. Piesa se joacă cu aceeași distribuție ca la premieră. 2. Ansamblul organelor unei mașini, care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mași­nii prin închiderea și deschiderea orificiilor de intrare și evacuare a agentului motor. substantiv feminin distribuție

* distribuțiúne f. (lat. distribútio, -ónis. V. atribuțiune). Acțiunea de a distribui: distribuțiune de alimente, de scrisorĭ, de premiĭ școlare. Împărțire, dispozițiune, așezare: distribuțiunea camerelor în casă. – Și -úție. substantiv feminin distribuțiune

distribuți(un)e f. 1. împărțire, repartizare: distribuțiune de daruri; 2. serviciul poștașului care duce scrisorile la domiciliu. substantiv feminin distribuțiune