distonant definitie

credit rapid online ifn

DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona]. adjectivdistonant

DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant) adjectivdistonant

credit rapid online ifn

distonánt adj. m., pl. distonánți; f. distonántă, pl. distonánte adjectivdistonant

DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant. adjectivdistonant

DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează, care nu se potrivește într-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289. adjectivdistonant

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidistonant

distonant  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distonant distonantul distonantă distonanta
plural distonanți distonanții distonante distonantele
genitiv-dativ singular distonant distonantului distonante distonantei
plural distonanți distonanților distonante distonantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z