distinctiv definitie

DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif]. adjectivdistinctiv

DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif) adjectivdistinctiv

* distinctív, -ă adj. (d. disting; fr. distinctif). Care servește la distincțiune: semn distinctiv. adjectivdistinctiv

distinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. distinctívi; f. distinctívă, pl. distinctíve adjectivdistinctiv

distinctiv a. ce servă a distinge: semn distinctiv. adjectivdistinctiv

DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. adjectivdistinctiv

DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracteri­zează un lucru în chip exclusiv, prin care un lucru se distinge, se deosebește, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. Note distinctive. adjectivdistinctiv

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidistinctiv

distinctiv  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distinctiv distinctivul distincti distinctiva
plural distinctivi distinctivii distinctive distinctivele
genitiv-dativ singular distinctiv distinctivului distinctive distinctivei
plural distinctivi distinctivilor distinctive distinctivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z