distinctiv definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedistinctiv
- Vezi aici mai multe rimedistinctiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudis
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif]. adjectivdistinctiv
DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif) adjectivdistinctiv
* distinctív, -ă adj. (d. disting; fr. distinctif). Care servește la distincțiune: semn distinctiv. adjectivdistinctiv
distinctív (-tinc-tiv) adj. m., pl. distinctívi; f. distinctívă, pl. distinctíve adjectivdistinctiv
distinctiv a. ce servă a distinge: semn distinctiv. adjectivdistinctiv
DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. adjectivdistinctiv
DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în chip exclusiv, prin care un lucru se distinge, se deosebește, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. Note distinctive. adjectivdistinctiv
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidistinctiv
| distinctiv adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | distinctiv | distinctivul | distinctivă | distinctiva |
| plural | distinctivi | distinctivii | distinctive | distinctivele | |
| genitiv-dativ | singular | distinctiv | distinctivului | distinctive | distinctivei |
| plural | distinctivi | distinctivilor | distinctive | distinctivelor | |