distih definitie

DISTÍH s.n. 1. (În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri]. substantiv neutrudistih

DISTÍH¹ s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon) substantiv neutrudistih

distíh n., pl. urĭ (vgr. distihos. V. acro- și cata-stih). Asociațiune de doŭă versurĭ (La Grecĭ și Romanĭ un exametru și un pentametru, ĭar azĭ de orĭ-ce fel). substantiv neutrudistih

!distíh (strofă de două versuri) (dis-tih/di-stih) s. n., pl. distíhuri substantiv neutrudistih

distih n. reunire a două versuri (un exametru cu un pentametru) ce conțin un sens complet. substantiv neutrudistih

DISTÍH, distihuri, s. n. Unitate strofică alcătuită din două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și cu înțeles de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon. substantiv neutrudistih

DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri care alcătuiesc o strofă. Poezia « Gazel» de Coșbuc este scrisă în distihuri. ▭ Nu fac anacreontice, nici epigrame metrice în distihuri. CARAGIALE, O. VII 56. ◊ (În versificația latină și elină) Distih elegiac = grup de două versuri, dintre care primul e un hexametru iar al doilea un pentametru. substantiv neutrudistih