DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri]. adjectivdistih
DISTÍH2, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos) adjectivdistih
DISTÍH s.n. 1. (În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri]. substantiv neutrudistih
DISTÍH1 s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon) substantiv neutrudistih
distíh n., pl. urĭ (vgr. distihos. V. acro- și cata-stih). Asociațiune de doŭă versurĭ (La Grecĭ și Romanĭ un exametru și un pentametru, ĭar azĭ de orĭ-ce fel). substantiv neutrudistih
!distíh (strofă de două versuri) (dis-tih/di-stih) s. n., pl. distíhuri substantiv neutrudistih
distih n. reunire a două versuri (un exametru cu un pentametru) ce conțin un sens complet. substantiv neutrudistih
DISTÍH, distihuri, s. n. Unitate strofică alcătuită din două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și cu înțeles de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon. substantiv neutrudistih
DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri care alcătuiesc o strofă. Poezia « Gazel» de Coșbuc este scrisă în distihuri. ▭ Nu fac anacreontice, nici epigrame metrice în distihuri. CARAGIALE, O. VII 56. ◊ (În versificația latină și elină) Distih elegiac = grup de două versuri, dintre care primul e un hexametru iar al doilea un pentametru. substantiv neutrudistih
distih adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | distih | distihul | distihă | distiha |
plural | distihi | distihii | distihe | distihele | |
genitiv-dativ | singular | distih | distihului | distihe | distihei |
plural | distihi | distihilor | distihe | distihelor |
distih adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | distih | distihul |
plural | distihi | distihii | |
genitiv-dativ | singular | distih | distihului |
plural | distihi | distihilor |