reduceri black friday
Definitie dispozitiv - ce inseamna dispozitiv - Dex Online

dispozitiv definitie

DISPOZITÍV s.n. 1. Ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. Dispoziție pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. [< fr. dispositif, it. dispositivo]. substantiv neutru dispozitiv

DISPOZITÍV s. n. 1. ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. (< fr. dispositif) substantiv neutru dispozitiv

* dispozitív n., pl. e (fr. dispositif, d. lat. dispósitus, așezat). Așezare, dispozițiune (într’o mașinărie). Hotărîre, deciziune, orînduire. substantiv neutru dispozitiv

DISPOZITÍV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu (acceso­riu) de piese imobile una față de alta care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. Dis­pozitiv mecanic. Dispozitiv de siguranță. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unor operații militare. Dispozitiv de luptă. 3. (Învechit) Parte a unei legi, a unui decret, a unei ordonanțe sau a unei hotărîri judecătorești care cuprinde punctele care urmează să fie executate. Află-se oare posi­bilitate la noi de a se aplica legea, observîndu-se dispo­zitivul ei ? ODOBESCU, S. III 345. substantiv neutru dispozitiv

dispozitív s. n., pl. dispozitíve substantiv neutru dispozitiv

dispozitiv n. 1. partea unei legi, sentințe sau decret, ce conține dispozițiunile; 2. aranjarea părților unui aparat tehnic: dispozitivul unui aparat fotografic. substantiv neutru dispozitiv

DISPOZITÍV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei imobil), care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic. ◊ (Electron.) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (și zona în care se află). 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești, în care se arată soluția dată litigiului (și unele dispoziții accesorii). – Din fr. dispositif. substantiv neutru dispozitiv

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dispozitiv

dispozitiv   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispozitiv dispozitivul
plural dispozitive dispozitivele
genitiv-dativ singular dispozitiv dispozitivului
plural dispozitive dispozitivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z