DISPONÍBIL, -Ă adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊ A pune în cadrul disponibil = a pune în disponibilitate. // s.n. Sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. [Cf. fr. disponible, it. disponibile, lat. disponibilis]. adjectiv disponibil
DISPONÍBIL, -Ă I. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate. II. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. (< fr. disponible, lat. disponibilis) adjectiv disponibil
* disponíbil, -ă adj. (fr. disponible, d. mlat. disponibilis). De care se poate dispune, care e la dispozițiune: persoane, sume disponibile. Care e în disponibilitate: ofițer disponibil. adjectiv disponibil
disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. disponíbilă, pl. disponíbile adjectiv disponibil
disponibil a. 1. de care se poate dispune: bani disponibili; 2. care se află în disponibilitate: ofițer disponibil. adjectiv disponibil
DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-un post. 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis. adjectiv disponibil
DISPONÍBIL1, disponibile, s. n. Sumă de bani sau alte bunuri rămase neîntrebuințate, de care se poate dispune. Poate să fie un om de înțelegere... și mai ales disponibilul rămas după achitarea creanțelor să-l plătească imediat. C. PETRESCU, R. DR. 211. adjectiv disponibil
DISPONÍBIL2, -Ă, disponibili, -e, adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat; (rar despre persoane) care nu este ocupat; liber. Sumă disponibilă. ▭ Scena apare împărțită în trei părți, după cum îngăduie spațiul disponibil. CAMIL PETRESCU, B. 91. Domnule... mă felicit că vă găsesc disponibil. ALECSANDRI, T. I 284. ◊ Expr. A pune (sau a fi, a rămîne etc.) în cadru disponibil = a pune (a fi etc.) în disponibilitate. adjectiv disponibil
disponibil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | disponibil | disponibilul | disponibilă | disponibila |
plural | disponibili | disponibilii | disponibile | disponibilele | |
genitiv-dativ | singular | disponibil | disponibilului | disponibile | disponibilei |
plural | disponibili | disponibililor | disponibile | disponibilelor |