displace definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedisplace
- Vezi aici mai multe rimedisplace
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudis
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuce
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuace
* displác, -plăcút, a -plăceá v. intr. (dis- și plac, după fr. déplaire și lat. displicére). Nu plac: vorba asta-mĭ displace. verbdisplac
DISPLÁCE vb. III. v. displăcea. verbdisplace
displace v. a nu plăcea. verbdisplace
DISPLÁCE vb. III v. displăcea. verbdisplace
DISPLÁCE vb. III v. displăcea. verbdisplace
DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea). verbdisplăcea
DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displáce vb. III. verbdisplăcea
DISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea]. verbdisplăcea
DISPLĂCEÁ vb. intr. a nu plăcea. ◊ a nu agrea. (după it. dispiacere) verbdisplăcea
displăceá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displác; ger. displăcấnd; part. displăcút verbdisplăcea
DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea). verbdisplăcea
DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displáce vb. III. verbdisplăcea
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidisplace
| displace verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)displace | displacere | — | — | singular | plural | ||
| — | displaceți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | — | (să)— | — | — | — | ||
| plural | I (noi) | displacem | (să)displacem | — | — | — | |
| a II-a (voi) | displaceți | (să)displaceți | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | — | (să)— | — | — | — | ||