dispecer definitie

DISPÉCER s.m. Funcționar sau tehnician care controlează și reglementează permanent un proces tehnic; tehnician care supraveghează mersul trenurilor pe o porțiune anumită a liniei. [Scris și dispatcher. / < engl. dispatcher]. substantiv masculindispecer

DISPÉCER s. m. 1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc. 2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri. (< engl., fr. dispatcher) substantiv masculindispecer

dispécer s. m., pl. dispéceri substantiv masculindispecer

DISPÉCER, dispeceri, s. m. Tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr-o întreprindere sau, la căile ferate, supraveghează mersul trenurilor pe o anumită porțiune a liniei etc. – Din engl., fr. dispatcher. substantiv masculindispecer

DISPÉCER, dispeceri, s. m. 1. (În întreprinderi me­canizate, în uzine electrice) Tehnician care reglemen­tează mersul producției; (la căile ferate) tehnician care supraveghează mișcarea trenurilor pe o porțiune oare­care a liniei. 2. (În orice fel de întreprindere) Funcționar sau tehnician care urmărește mersul producției, ținînd legă­tura cu administrația centrală sau cu conducerea între­prinderii, căreia îi raportează, îi propune îmbunătățiri etc. V. inspector. Munca dispecerului cere o înaltă calificare, o vastă cunoaștere a întregului proces tehnologic al fabricii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. (Cu grafia dispatcher) Pipău dispatcherul... adusese ca de obicei nota de producție din uzină. CĂLUGĂRU, O. P. 329. – Scris și: dispatcher. substantiv masculindispecer