dispare v. a peri din vedere, a se face nevăzut: apare și dispare. verb dispare
DISPĂREÁ vb. II. intr. 1. A nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual. ♦ A se pierde, a pieri. 2. A-și înceta existența, a se stinge. 3. A muri, a deceda. [P.i. dispár, var. dispare vb. III. / cf. lat. disparere, it. disparire, fr. disparaître]. verb dispărea
DISPĂREÁ vb. intr. 1. a nu se mai vedea, a ieși din câmpul vizual. ◊ a se pierde, a pieri. 2. a-și înceta existența, a se stinge. 3. a muri, a deceda. (după fr. disparaître) verb dispărea
dispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dispár, 2 sg. dispári, 1 pl. dispărém; ger. dispărấnd; part. dispărút verb dispărea
DISPĂREÁ, dispár, vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre ființe) A muri. [Var.: dispáre vb. III] – Din fr. disparaître (după părea). verb dispărea
DISPĂREÁ, dispár, vb. II. Intranz. 1. A se face nevăzut, a ieși din cîmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). Dadaca... dispăru pe portiță. SADOVEANU, Z. C. 257. Cînd am ajuns în dreptul liceului, cei patru dascăli... au dispărut înăuntru. SAHIA, N. 54. Norul trece și dispare În fundul cerului. ALECSANDRI, P. II 126. ♦ A se pierde fără urmă, a pieri, a nu mai putea fi găsit. I-au dispărut mănușile. 2. A înceta de a mai exista, a se stinge, a pieri. De pe toate chipurile dispăruse brutalitatea și graba. C. PETRESCU, C. V. 76. Viforul de astă-noapte a dispărut ca un vis. ISAC, O. 63. ◊ Expr. A dispărea ca prin farmec = a pieri foarte repede și fără urmă. Zăpada a dispărut ca prin farmec. ♦ (Despre persoane) A muri, a deceda. Un om dacă dispare, un altul se ridică, Și-n cartea vieții nume se șterg sau se înscriu. MACEDONSKI, O. I 48. Tiranul să dispară în hăul nimicirii ! ALECSANDRI, T. II 164. – Variantă: dispáre (CAMIL PETRESCU, T. III 322) vb. III. verb dispărea
| dispărea | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) dispărea | dispărere | dispărut | dispărând | singular | plural | ||
| dispărând | dispăreți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | dispar | (să) dispar | dispăream | dispărui | dispărusem | |
| a II-a (tu) | dispari | (să) dispari | dispăreai | dispăruși | dispăruseși | ||
| a III-a (el, ea) | dispare | (să) dispăreai | dispărea | dispăru | dispăruse | ||
| plural | I (noi) | dispărem | (să) dispărem | dispăream | dispărurăm | dispăruserăm | |
| a II-a (voi) | dispăreți | (să) dispăreți | dispăreați | dispărurăți | dispăruserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | dispar | (să) dispară | dispăreau | dispărură | dispăruseră | ||