disonant definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedisonant
- Vezi aici mai multe rimedisonant
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudis
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuant
DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant]. adjectivdisonant
* disonánt, -ă adj. (lat. dissonans, -ántis. V. con-sonant, sun). Care sună urăt. Adv. În mod disonant. adjectivdisonant
disonánt adj. m., pl. disonánți; f. disonántă, pl. disonánte adjectivdisonant
disonant a. ce formează disonanță. adjectivdisonant
DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care produce o disonanță. – Din fr. dissonant. adjectivdisonant
DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. Care sună neplăcut, care produce o disonanță. Acord disonant. adjectivdisonant
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidisonant
| disonant adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | disonant | disonantul | disonantă | disonanta |
| plural | disonanți | disonanții | disonante | disonantele | |
| genitiv-dativ | singular | disonant | disonantului | disonante | disonantei |
| plural | disonanți | disonanților | disonante | disonantelor | |