disoluțiune definitie
DISOLUȚIÚNE s.f. v. disoluție. substantiv feminin disoluțiune
* disoluțiúne f. (lat. dis-solútio, -ónis. V. soluțiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influența unuĭ agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorț: disoluțiunea uneĭ căsătoriĭ. Retragerea puteriĭ din mîna cuĭva: disoluțiunea unuĭ parlament. Desfrîŭ: disoluțiunea obiceĭurilor. – Și -úție. substantiv feminin disoluțiune
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului disoluțiune
| disoluțiune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | disoluțiune | disoluțiunea |
| plural | disoluțiuni | disoluțiunile | |
| genitiv-dativ | singular | disoluțiuni | disoluțiunii |
| plural | disoluțiuni | disoluțiunilor | |