disjunctor definitie

credit rapid online ifn

DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur]. substantiv neutrudisjunctor

DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur) substantiv neutrudisjunctor

credit rapid online ifn

disjunctór (-junc-tor) s. n., pl. disjunctoáre substantiv neutrudisjunctor

DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur. substantiv neutrudisjunctor

DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Aparat electric care întrerupe pe cale mecanică, în mod automat, curentul, conform cu cerințele unei funcționări corecte. ◊ Conjunctor-disjunctor v. conjunctor. substantiv neutrudisjunctor

conjunctór-disjunctór (-junc-tor) s. n., pl. conjunctoáre-disjunctoáre substantiv neutruconjunctor-disjunctor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidisjunctor

disjunctor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disjunctor disjunctorul
plural disjunctoare disjunctoarele
genitiv-dativ singular disjunctor disjunctorului
plural disjunctoare disjunctoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z