reduceri si promotii 2018
Definitie disjuncție - ce inseamna disjuncție - Dex Online

disjuncție definitie

DISJÚNCȚIE s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction]. substantiv feminin disjuncție

DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) substantiv feminin disjuncție

disjúncție (-junc-ți-e) s. f., art. disjúncția (-ți-a), g.-d. art. disjúncției; pl. disjúncții, art. disjúncțiile (-ți-i-) substantiv feminin disjuncție

DISJÚNCȚIE, disjuncții, s. f. 1. Relație logică între două enunțuri care se exclud reciproc; operator logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. 2. (Med.) Desfacere, îndepărtare sau decelare a unor elemente articulate. – Din fr. disjonction. substantiv feminin disjuncție

* dizjuncțiúne f. (lat. dis-júnctio, -ónis. V. con-juncțiune). Separațiune. Jur. Separațiunea a doŭă cauze. – Și -úncție. substantiv feminin dizjuncțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului disjuncție

disjuncție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disjuncție disjuncția
plural disjuncții disjuncțiile
genitiv-dativ singular disjuncții disjuncției
plural disjuncții disjuncțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z