DISIPÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper]. verb tranzitivdisipa
DISIPÁ vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr. dissiper) verb tranzitivdisipa
disipá (a ~) vb., ind. prez. 3 disipeáză verb tranzitivdisipa
DISIPÁ, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.). – Din fr. dissiper. verb tranzitivdisipa
disipa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)disipa | disipare | disipat | disipând | singular | plural | ||
disipând | disipați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | disipez | (să)disipez | disipam | disipai | disipasem | |
a II-a (tu) | disipezi | (să)disipezi | disipai | disipași | disipaseși | ||
a III-a (el, ea) | disipează | (să)disipai | disipa | disipă | disipase | ||
plural | I (noi) | disipăm | (să)disipăm | disipam | disiparăm | disipaserăm | |
a II-a (voi) | disipați | (să)disipați | disipați | disiparăți | disipaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | disipează | (să)disipeze | disipau | disipară | disipaseră |