DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler]. verb tranzitiv disimila
DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler) verb tranzitiv disimila
!disimilá (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimileáză verb tranzitiv disimila
DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler. verb tranzitiv disimila
DISIMILÁ, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; în opoziție cu asimila) A se modifica căpătînd un aspect deosebit sau a dispărea sub influența altui sunet, identic sau asemănător. verb tranzitiv disimila
* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn. verb tranzitiv disimilez
disimila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) disimila | disimilare | disimilat | disimilând | singular | plural | ||
disimilând | disimilați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | disimilez | (să) disimilez | disimilam | disimilai | disimilasem | |
a II-a (tu) | disimilezi | (să) disimilezi | disimilai | disimilași | disimilaseși | ||
a III-a (el, ea) | disimilează | (să) disimilai | disimila | disimilă | disimilase | ||
plural | I (noi) | disimilăm | (să) disimilăm | disimilam | disimilarăm | disimilaserăm | |
a II-a (voi) | disimilați | (să) disimilați | disimilați | disimilarăți | disimilaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | disimilează | (să) disimileze | disimilau | disimilară | disimilaseră |