disident definitie

DISIDÉNT, -Ă s.m. și f. Persoană ale cărei păreri, opinii sunt deosebite de ale majorității. [Var. dizident, -ă s.m.f. / cf. fr. dissident, lat. dissidens]. substantiv masculin și feminin disident

DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens) substantiv masculin și feminin disident

* disidént, -ă adj. (lat. dis-sidens, -éntis). Care are ideĭ diferite de ale majoritățiĭ: junimiștiĭ eraŭ conservatorĭ disidențĭ. substantiv masculin și feminin disident

disidént s. m., pl. disidénți substantiv masculin și feminin disident

disident a. care profesează o doctrină sau o opiniune diferită de a majorității. substantiv masculin și feminin disident

DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. ◊ (Adjectival) Grup disident. [Var.: dizidént, -ă s. m. și f.] – Din fr. dissident, lat. dissidens, -ntis. substantiv masculin și feminin disident

DISIDÉNT, disidenți, s. m. Persoană care face opinie separată față de majoritate. substantiv masculin și feminin disident

disidéntă s. f., g.-d. art. disidéntei; pl. disidénte substantiv masculin și feminin disidentă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului disident

disident   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disident disidentul disidentă disidenta
plural disidenți disidenții disidente disidentele
genitiv-dativ singular disident disidentului disidente disidentei
plural disidenți disidenților disidente disidentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z